Astronauții vor folosi solul marțian pentru imprimarea 3D

Cercetătorii au dovedit că solul marțian poate servi drept material pentru imprimarea 3D, ceea ce înseamnă că

Oamenii de știință au folosit regolit marțian zdrobit simulat pentru a-și arăta potențialul ca material de imprimare 3D.

Rezultatul acestui experiment va fi importantimplicații pentru viitoarele misiuni cu echipaj pe Marte. „În spațiu, imprimarea 3D este o parte importantă a unei misiuni cu echipaj, deoarece nu vom putea să luăm cu noi tot ce avem nevoie. Și dacă uităm ceva, nu ne vom putea întoarce pentru el ”, spun oamenii de știință.

Pe lângă rezolvarea problemelor logistice,producția pe Marte va reduce costurile. De exemplu, pe o navă spațială, fiecare kilogram de sarcină utilă transportat pe orbita joasă a Pământului costă NASA 54.000 de dolari.

Distanța medie dintre Pământ și Marteeste de 225 milioane km, așa că livrarea mărfurilor către Planeta Roșie va costa mai mult decât livrarea mărfurilor către Stația Spațială Internațională (ISS) pe orbita joasă a Pământului.

În majoritatea testelor de imprimare 3D, cercetătoriia amestecat diferite cantități de regolit marțian simulat cu un aliaj de titan. De asemenea, au încercat să facă un material de imprimare 3D din regolit simulat pur.

Au încălzit ingredientele uscate la 2.000°C și apoia turnat material topit într-o imprimantă 3D pentru a da materialului diferite forme și dimensiuni. Cercetătorii au testat fiecare obiect pentru rezistență și durabilitate.

Echipa a descoperit că un amestec care conține 5%regolitul a fost mai dur și mai puternic decât aliajul de titan. regolitul curat s-a crăpat când s-a răcit după imprimare, dar echipa a speculat că ar putea fi folosit pentru a acoperi scuturi de radiații care nu ar fi afectate de fisuri.

Citeste mai mult:

Oamenii de știință au ajuns aproape să dezvăluie secretele piramidelor: cum au fost capabili oamenii din antichitate să le construiască

Se dezvăluie mecanismul menținerii sănătății ficatului la bătrânețe

Fizicienii explică „nepotrivirea cosmică” a lui Hawking: cum va schimba știința